by 
Atunci când privim dintr-o parte, construcțiile nu par foarte complicate. Apoi, după ce ne avântăm cu scârț și dăm cu nasul în lumea mare a materialelor, lucrărilor și birocrației, simțim că mai facem o facultate, devenim ingineri de voie și de nevoie. Lăsați-ne să exagerăm, la fel ca prețurile din ultima perioadă. 🙂
Se știe, în construcții, ca la loterie, e nevoie de mult noroc. Pentru a găsi lucrători calificați, magazine cu cele mai bune prețuri la materiale, timp, bani, energie și încă 127 de alte lucruri. Or norocul ți-l faci cu mâinile tale. Așa cum a făcut și Vitalie Condrațchi, comunicator de profesie și un inițiat în construcții, care ne-a povestit experiența lui despre mutatul cu traiul la Ghidighici și reparațiile pe timp de pandemie.
Am crescut pe asfalt
În centrul Chișinăului, și priveam tot ce se afla mai la vale de strada Lenin (actualul bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) ca pe un Shanghai, denumire generică pentru case, care nu aveau confortul și statutul blocurilor și a „vieții noi”, construite pe atunci. Este, desigur, un farmec aparte să trăiești în buricul târgului, dar cu timpul proximitatea pieței centrale și traficul intens a făcut această zonă insuportabilă.
Astfel, ne-am mutat tot mai spre periferie, spre zone mai liniștite, cum ar fi Buiucani. Ulterior, am tot pendulat între viața urbană și cea rurală, jinduind la o parcelă de pământ, dar prețuind viața la bloc. Și totuși, mereu stăteam cu trei de nouă deschis și urmăream ofertele, însă prețurile și ratele la credite erau în acea perioadă prea mari pentru noi. Într-un final, așa s-au aranjat stelele că a apărut o ofertă convenabilă ca preț și ca locație, în cartier nou în Ghidighici, iar vânzătorul a acceptat să facem tranzacția prin bancă. Desigur, ultima picătură a fost pandemia și lockdown-ul care venea peste noi.
Dificultăți
Am dat arvuna, după care am intrat în lockdown și am așteptat să se redeschidă ASP, notarii și băncile pentru a putea înregistra tranzacția. A trebuit să mutăm gajul, banca unde aveam credit nu făcuse așa ceva și au trecut câteva luni bune de umblat de la notar la bancă, apoi la cadastru și înapoi pentru a respecta toate cerințele.
De ce Ghidighici?
Cum spuneam, am studiat mai mulți ani piața și am constatat că Dumbrava, Durlești, Stăuceni sau Codru sunt prea scumpe. Suruceni, Dănceni sau Ialoveni – prea departe. Sângera, Bubuieci, Tohatin sau Colonița prea aproape de stația de epurare. În plus, ca să ajungi în centru trebuie să traversezi Botanica, Uzinelor sau Ciocana, care-s lungi și aglomerate. Deci, rămâneau Trușeni, Ghidighici, Grătiești și Cricova.
Nu în ultimul rând, a contat și locul în sat, starea casei – să ne putem muta imediat, chiar dacă mai erau lucrări de făcut – dar și faptul că mai cunoșteam pe cineva în sat.
Printre plusuri
Ajung la Casa Guvernului mai repede decât ajungeam de pe strada Creangă. Pentru că acum orele la Mircea Eliade încep la 7.45 și încă prindem Calea Ieșilor liberă. În rest, înainte să ies în oraș mă gândesc de două ori, căci statul în ambuteiajele interminabile, cu claxoane, mers bară la bară și atenție super încordată pentru a evita un accident, când cineva cu BMW îți taie calea fără să semnalizeze, este tare extenuant.
Infrastructura e bine dezvoltată – gaz, apă, canalizare, electricitate… drumul a trebuit să-l dregem un pic, împreună cu vecinii, tineri și ei, și tare faini.
Cea mai mare problemă a fost evacuarea gunoiului
Anterior, primăria încercase să implementeze un serviciu de colectare a deșeurilor, care însă nu a mers. De exemplu, pe o stradă vecină doar un gospodar a fost de acord să plătească pentru evacuare, dar s-a trezit cu gunoiul tuturor vecinilor în tomberonul său. Așa că trebuia să duc singur pungile la gunoiștea din sat, destul de greu accesibilă pe timp de ploaie, sau undeva prin oraș, la tomberoanele vreunui bloc. Anul acesta, însă, primăria a îngrădit și închis gunoiștea neautorizată din sat, a reparat autospeciala și colectează odată în săptămână gunoiul. Deja sunt peste 800 de contracte de evacuare a deșeurilor în sat și se planifică chiar colectarea separată a deșeurilor. Pentru asta chapeau bas primarului nostru.
Cum s-au schimbat weekend-urile
Dacă anterior o parte din weekend o dedicam tot muncii, alta curățeniei și călătoriilor prin țară, acum chiar mă strădui să profit de sfârșitul săptămânii pentru a face muncă fizică prin curte și a mă deconecta de tot ce înseamnă job. Și de făcut sunt multe, de la îngrijit gazonul și zona agricolă, la curățenie. Și desigur nu are sens să te muți la casă, dacă nu aloci timp să te bucuri de ce ai în curte cu un slow food la foc deschis…
Procesul de construcții și reparații a pornit de la GPS
Cu stabilirea corectă a hotarelor lotului și schimbarea denumirii străzii. Anterior, terenurile au fost marcate cam la ochi și a trebuit să delimităm exact lotul pentru a construi gardul acolo unde îi e locul. Iar când am ajuns să-mi schimb adresa în buletin, am constatat că la direcția documentarea populației figurează denumirea străzii cu articol hotărât, iar în baza de date a Cadastrului, cu un „-ui” la urmă. Așa că, a trebuit să facem ordine în actele primăriei și a cadastrului.
Prima lucrare
A fost să fac cu mâinile mele o nisipieră, cu capac care se transformă în scaun. A fost cumva o încercare de a vedea de unde-mi cresc mâinile și, în general, mi-a reușit. Apoi, o altă lucrare cu lemnul a fost asamblarea unor lăzi din lemn pentru zona agricolă, așa numitele raised beds.
Însă dintre lucrările serioase, prima a fost să construim un gard în locul celui din plasă. Pentru că suntem pe deal, nu departe de la lacul Ghidighici, e destul de vânt aici. Și a fost o dilemă foarte mare pentru niște oameni departe de construcții – gard din cotileț, din tablă profilată, din ștachete metalice orizontale, din gabioane etc., modele erau sute, respectiv varia și prețul. Noroc de rude mai pricepute, care ne-au ajutat să ne decidem atât la model, cât și la calcule și mai ales la construcție. A ieșit un gard rustic, care ne creează senzația că ne aflăm la o pensiune prin Bucovina.
Au urmat
Împrospătarea camerelor de la parter, bucătărie nouă, încălzirea podului și finisarea etajului de mansardă, proiectarea și construcția scării interioare, construcția garajului, bucătăriei de vară și a unei debarale, a unei anexe-antreu, cărări prin grădină, foișor și pavaj. Pavajul deși l-am făcut la urmă, a fost cred că cea mai mare bucurie, că am scăpat de glodul cu care am trăit iarna trecută…
M-a uimit
Cât de bine lucrează firmele de ciment. Poți comanda o basculă și în câteva ore o ai la poartă. Și, în același timp, cât de greu e să găsești echipe de meșteri pentru diverse lucrări.
Prețurile
În general, tot ce ține de construcții pare scump și vorba aia, trebuie să înmulțești la doi sau mai bine la trei. Poți economisi dacă faci singur, dar aici trebuie să ții cont de costul de oportunitate. În acest timp, poți să faci mai bine ceva pentru care ești calificat și să lași meșterii să-și facă meseria. Cât ține de prețuri, am avut noroc să facem marea majoritate a lucrărilor până la scumpirile din 2021. De exemplu, dacă anul trecut am cumpărat lemnul de gard cu 3600 lei pentru un m3, acum prețul ajunge la 9000.
Negocierile în construcții
Nu cred că e loc pentru mari negocieri aici, căci dacă insiști să scazi prețul, primești materiale de calitate mai proastă sau se sare peste vreo etapă a lucrărilor… adică totul e destul de clar scris în devizul de cheltuieli. Poți să cauți și să lucrezi cu furnizori mici, producători. Aceștia nu neapărat vor fi mai ieftini, însă vei avea un produs pe placul tău.
Noțiuni noi
În general, eu sunt foarte departe de tot ce înseamnă construcții. La un moment dat a trebuit să cumpăr mănuși de protecție și toate șase perechi le-am luat pentru mâna stângă, 🙂 adică nu m-am gândit că ele nu-s aranjate în perechi, dar stau în saci diferiți – mâna dreaptă și cea stângă…
Iar când am început să fac diferența între diverse materiale de construcții, gen: piatră de calcar, blocuri din BCA cu diferite dimensiuni și prețurile la diferiți furnizori, m-am întrebat dacă asta e ireversibil. 🙂
Magazine de construcții vizitate cel mai des
La un moment dat ziceam că mi-am făcut abonament la Supraten și Nanu market. E comod că găsești cam tot de ce ai putea avea nevoie într-un singur loc, dar pentru comoditatea aceasta e clar că plătești mai scump. Desigur, pentru diverse lucruri am căutat magazine mai mici și specializate, de exemplu pentru uși, țiglă sau vopsele, pentru tot ce ține de gazon și irigare, Agrodor sau Uniplast etc.
În contextul ultimelor evenimente…
Avem un plan B și chiar planul C. 🙂 Avem două cazane, unul pe gaze și unul care funcționează pe lemne și cărbune, iar acest cazan a fost și unul din plusurile care au contat atunci când decideam să cumpărăm. Desigur, ca să funcționeze centrala termică e nevoie de energie electrică neîntreruptă și acum mă uit la prețurile generatoarelor de pe piață.
