by 
Ați văzut vreodată cum arată o casă veche, părăsită, la vreo margine de sat sau chiar în centrul centrului? Știm că răspunsul este afirmativ. Și nu una. Și nu o dată. Cât încă nu a început oftatul cela trist și lung, vă îndemnăm să vedeți cum o casă în care nu a locuit nimeni aproape 30 de ani, a devenit un adevărat muzeu… Muzeu al Țăranului.
Din 1957 până prin 1997, în această casă din satul Molovata Nouă, Raionul Dubăsari, trăiau moș Pintilie și mătușa Dochiana. După care, aproape trei decenii, în casa lor n-a mai locuit nimeni. Totuși, de curând, Ion Ștefăniță, expert în patrimoniu, s-a ambiționat să restaureze această bijuterie rurală. Să vedem, așadar, care a fost parcursul unei case abandonate către destinație turistică.
Conceptul proiectului
Muzeul a fost dorința mea din anul 2014. În 2019 am achiziționat casa, iar un an mai târziu am demarat proiectul. Inspirația vine din 32 de țări ale lumii pe care le-am intersectat și 950 de localități din Moldova. De fiecare dată când mă întorceam acasă eram cu gândul la satele pustii ale Moldovei, de aici s-a născut sloganul muzeului „Renaștem satele Moldovei”.
Arta restaurării
Combinam teoria cu practica. Teoria vine din ceea ce am făcut ca specialitate, Master Patrimoniu în Franța, în anii 2005-2006. Acolo am făcut restaurare pentru sculpturi policrome din lemn, vitralii. Când am văzut casa pentru prima dată, m-am îndrăgostit de ferestre, de tâmplăria veche cu elementele de decor. Era într-o situație puțin avansată de degradare, cu toate straturile cromatice care se decopertau. Prin urmare, am pornit cu restaurarea tâmplăriei vechi, toate straturile cromatice le-am decopertat și i-am aplicat aceeași culoare. Ușa era puțin afectată, dar s-a restaurat. Totul a fost cu scopul de a păstra autenticitatea și spiritul casei tradiționale țărănești.
Spiritul de clacă
Ce am realizat la Muzeul Țăranului este exact ce au făcut bunicii și strămoșii noștri. Ne-am adunat în clacă și am muruit la fel cum făceau țăranii, cu nisipul de la Nistru, apă și multă dragoste. Spațiul care era destinat pentru o mini bucătărie, l-am transformat într-un spațiu sanitar. Fosta anexă, unde era hambarul, am adaptat-o într-o bucătărie. Important este ca aceste spații să fie foarte inteligent integrate, să nu afecteze autenticitatea. În cerdacul casei am găsit un buduroi care seamănă cu o mașină de spălat din secolul XIX, în prezent ne servește ca suport pentru lavoar. Astfel, am combinat istoria și contemporaneitatea, i-am dat o utilitate. În rest: covor, ladă cu zestre, pat, țoale, prosoape, ulcioare, toate aceste lucruri au fost restaurate și integrate în concepția expoziției Muzeul Țăranului.
Patul cald al țăranului
Noi, pe la țară, îl numim lejancă sau cuptoraș. El are mai multe funcții: este cuptorul unde poți face plăcinte, locul unde învârtești mămăliga pe plită și, în același timp, să încălzești lejanca. Noi am păstrat-o, ea este funcționabilă, iar pentru fluxul turistic care vine în vizită și dorește să exerseze patul cald al țăranului, pornim focul.
Grădina țăranului
Suntem adepții unui mod de viață sănătos, astfel, ne-am specializat pe căpșuni, mure, vii cu soiurile vechi țărănești și legume. Doritorii de a intra în rolul de țăran se pot caza la Muzeul Țăranului și vor realiza toate lucrările gospodărești împreună cu mine. Vom găti mămăliguță, vom coace plăcințele, pâine și alte mâncăruri tradiționale. Dezvoltăm excursiile cu gust autentic.
Investițiile de reabilitare
A fost un proiect cu centura strânsă, din salariul de bugetar pe care l-am avut. Varul nu e scump să-l cumperi, iar nisipul l-am adus din albia Nistrului. Am pornit un sistem de încălzire autonom care este integrat în muzeu și nu este vizibil, ne-a costat în jur de 16 mii lei. Pe lângă aceasta, am aplicat iluminat artistic nocturn și iluminat muzeal, care ne-a costat aproximativ 15 mii lei.
Valoarea istoric-arhitecturală
Am vrut să dau o a doua șansă pentru casa în care nu s-a trăit în ultimii 30 de ani. Muzeul Țăranului este un proiect de suflet, un proiect mesaj prin care mă adresez moldovenilor de aici și celor plecați în căutarea fericirii pe pământ. Eu consider că fericirea este la noi acasă.
Renaștem satele Moldovei
Cei care doresc să reînvie o casă lăsată în abandon, în primul rând, trebuie să hotărască, să fie motivați să facă acest lucru. De această dorință depinde reușita proiectului, de a reabilita, restaura și de a valorifica acest bun achiziționat. Și, nu în ultimul rând, regula este păstrarea autenticității, cum ar fi tâmplăria, tehnicile de restaurare a obiectelor care se aplicau în această regiune.
