Cum se procedează în cazul în care ați procurat un bun imobil în construcție, iar la semnarea actului de primire – predare suprafața bunului imobil nu coincide cu cea din contractul de vânzare – cumpărare? La această întrebare a răspuns detaliat avocatul Ion Cobîșenco.
De exemplu, dacă suprafața reală se dovedește a fi mai mare decât cea stipulată, cumpărătorul nu este obligat să plătească diferența de preț, în cazul în care excedentul nu depășește a douăzecea parte din suprafața convenită.
Cu alte cuvinte, dacă ați procurat un apartament în construcție cu 100 m.p., iar după ce a fost construit apartamentul are o suprafață mai mare (de exemplu 105 m.p.), atunci cumpărătorul nu este obligat să achite diferența de preț, iar vânzătorul este obligat să predea bunul fără nicio altă condiționalitate. Această regulă se aplică doar dacă suprafața reală este mai mare cu maxim 5 % decât suprafața contractuală.
Cumpărătorul este obligat să achite diferența de preț doar în cazul în care suprafața reală depășește suprafața contractuală cu mai mult de 5%. Totuși, dacă cumpărătorul nu este de acord, fie se reziliază contractul, fie părțile pot semna un acord prin care să depășească această situație.
Dacă suprafața unui apartament este mai mică decât cea stipulată în contractul de vânzare – cumpărare, atunci cumpărătorul poate cere vânzătorului să-i dea suprafața cuvenită. În cazul în care vânzătorul nu poate să transmită această suprafață, cumpărătorul poate obține fie reducerea corespunzătoare a prețului (în funcție de costul unui metru pătrat), fie rezoluțiunea vânzării-cumpărării dacă, din cauza diferenței de suprafață, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat.